Presimt...
Presimt că o să am o zi cam proastă.
Din cât greu fost-a, este cel mai greu.
Dealtfel, zarea va rămâne-albastră
Și Ștreangul mâine fi-va curcubeu.
Spre mine mă deschid ca o fereastră
În care stă pe gânduri Dumnezeu.
Și iată vine pasărea măiastră
Și pasărea aceasta sunt tot eu.
Fragilă-alcătuire și capcană,
Las corpu-acesta unei alte flori.
O voi privi, cu lacrima-mi, din nori,
Deși, vii prea devreme, tu, dojană...
Și cui să-ncredințez această pană?
Cum să te iau, durere, să nu dori?
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.