Poveste
Întâi a semănat mălai
Întâiul om, fugind din rai.
La urmă s-a întors, l-a lins,
Să-și piardă urma, dinadins.
Acum îl caută, slab, strâmb,
El, fabricantul de porumb.
Ah, raiul de odinioară!
Nu-l mai găsește, doar îl ară.
Erau pe-aici, într-un coclaur,
Un om, un pom și un balaur.
Și-un șarpe subțirel: femeia,
Balaur mare-a fost aceea!
Căci numai ea, zice, m-a-mpins,
Fugind din rai, de l-am și lins.
A dracu' limbă, m-a pierdut!
De-aș fi știut! De-aș fi știut!
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.