Elegie
Mamă, întâia zăpadă
Începe deasupra-ți să cadă,
Asculți înspicarea de vânt,
Ascunsă-ntr-un singur cuvânt.
Pământul întreg se destramă
El trece și dincolo, mamă?
Materia unde se duce
Din locul c-o floare de cruce?
Urmează mai greu, după greu?
Se moare și-acolo mereu?
Și cine mai plânge aceste
Noi morți fără boli, fără veste?
Tu toate voiai să le știi,
Izvor pentru verbul a fi
- Tu care născut-ai în chin,
Această ninsoare ți-o-nchin,
Sfințind cu prohod de nămeți
Prea multele tale peceți.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.