În lumea lui Heraclit
Produs al aerului soarele ar fi
al vremuirii, joc al unor pământești stihii,
așa credea-nțeleptul din Efes.
S-ar plămădi solarul trup din nou, în fiecare zi,
din aburii fosforescenți care din mare ies.
Știu că iubita mea-i așa, pe care o slăvesc.
Mereu e alta, alta e, tot alta,
ca soarele antic, un rod al fiecărei dimineți.
S-alcătuiește din lumini pe care nu le-nveți,
se înfiripă din splendori pe care tăcând le preamăresc.
Făptură fără ieri, întruchipată iar și iar,
în ciclurile arzătoarei, reluatei tinereți
îmi este dat, până la capătul acestei vieți,
în fiecare zi din nou s-o cuceresc.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre dimineață
- poezii despre antichitate
- poezii despre aer
- poezii despre abur
- poezii despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.