Mă strigă, teo
lumea mă strigă teo
domn ajung din când în când
e ca și
cum aș trăi
între două paranteze
dar niciuna la fel
azi nu mai contează nimic
singurătatea mi-se mulează pe trup
ca iedera de horn
există un singur sens și
o singură zbatere
ce se sparge de zi
nimic mai mult
înspre seară Dumnezeu negociează cu moartea
și mă strigă teo
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.