Cascadoria timpului

Rătăcitorul de corăbii pe spatele peştişorului
Face spume de aur la îmbrăţişarea uitării,
Se piaptănă prudent cu sideful dinţilor solari
Apoi dă foc orizontului de pe coamele zării.

E o cascadorie prelinsă tumultuos în viaţă,
Mărul discordiei muşcă din inimi hapsân,
La izvorul fierbinte de mirt îngerii se-nchină,
Strigătul tău aduce suferinţe ochiului stăpân.

Noaptea lăcrimează stelele ascunse în nori,
Felinele umane sub lună pornesc să doboare
Fânul nopţii reavăn înţesat cu bunurile lumii
Înveşmântându-se cu noi nestemate, odoare...

E cascadoria timpului nostru veşnic rapace,
Dintr-un slugoi supus, cu ochii în pământ,
Se ridică înotând prin scârnă şi prin sânge
Un borfaş politic, aiurea, el se crede sfânt.

Împarte lumea-n ochii lui precum cascadorii,
Sabia la gât şi porumbeii adormiţi în zbor
Creându-ţi o senzaţie forţată dar plăcută
Încât în dureroasa realitate rămâi un visător!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!