Statuie de sânge
cântecul cocoșilor dărâmă
noaptea merele din pomu-ntunecat
se-nvânesc meridiane lungi în păsări
sudicelor mări în taină le răspunde
sarea strânsă-n țărm de os copilăresc
foarte-aproape este clipa
aerul mai gol își cere
dreptul lui la sbor ceresc
insula euthanasică trecând
smulge fără încetare
si din ce în ce mai blând
trupul nostru ce se vrea
liniștei redat
fruncea-n carul mare poate
inima într-un luceafăr
și desfășuratul sânge
pe fantasma de catarg
auzul născut pentru stele
mirosul pentru creșterea fructelor
tot ceea ce se desprinde de mine
întorcându-se înmulțit
toamna aceasta suprapusă
pe toamna acestor strămoși
în catedralele cărora strig
m-au învățat de mine să mă despart
printre arbori
o clipă
fumegător să-mi rămână
sângele depășit
singur rostind
cuvinte fluturătoare
aprinse în ei
mistuindu-se către apus
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre învățătură
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre sculptură
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.