Copaci în prag de iarnă
Pe urmele atâtor dulci ravagii rămân prin vie
solitari haragii și-n parc sau chiar am simțit
de ieri mireasmă de zăpadă bună-n cer.
Sclipesc și stelele mai auster pe-un fir de
rază brusc trecând prin fier și-ncepi în lumea
vastelor miragii să înțelegi din nou ce-și spun
copacii.
Sâmt lanurile puse la păstrare și să
renască iarăși înmiit avem sămânță
pentru fiecare.
Ce cald ți-e sângele și-n întrupare,
schimbat într-o amiază de zenit cu
fierbințeala unui tei în floare.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.