În primul rând, sunt conștient că trăiesc într-o țară de misogini. Și dacă mă veți contrazice, vă voi ruga să-mi dați un exemplu, măcar unul, de mare poveste...
În primul rând, sunt conștient că trăiesc într-o țară de misogini. Și dacă mă veți contrazice, vă voi ruga să-mi dați un exemplu, măcar unul, de mare poveste de dragoste la români.
Octavian Paler în interviu în revista "Tango" (2007)
Adăugat de Laura
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar
1 Eduard Zalle [din public] a spus pe 9 octombrie 2013: |
| Aș spune Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana... Nu cred să existe o alta. |
2 Mihai Arin [din public] a spus pe 9 octombrie 2013: |
| "Povești" de dragoste sunt multe: de la Luceafărul eminscian, la "Ion" de Rebreanu. Misoginii erau în Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român, din care făcea parte și Paler. Asta până la venirea Elenei Ceaușescu, când Paler a fost dat afară din C.C. După care a devenit mare disident. |
3 Nicoleta D [din public] a spus pe 15 noiembrie 2013: |
| Damian Crasmaru sotul actritei Carmen Stanescu...nu e misogin! Sigur mai sunt si altii. |
4 Eduard Zalle [din public] a spus pe 16 noiembrie 2013: |
| Domnule Arin, aici chiar n-ai nimerit-o. Octavian Paler nu a fost misogin, așa cum nu este nici Damian Crâșmaru (pe care îl cunosc) și nici nu a făcut vreun pact cu comuniștii. În schimb, Paler a fost un mizantrop, dar unul defensiv, după cum a declarat el însuși în emisiunea Profesioniștii a Eugeniei Vodă. Nu mi se pare corect să aruncăm cu pietre doar de dragul de a verifica legea gravitației. Numai bine. |
5 Mihail Arin [din public] a spus pe 16 noiembrie 2013: |
| Domnule Zalle, Cu tot respectul! Mizantropul urăște oamenii, iar misoginul urăște doar femeile. Deci, dacă Paller s-a declarat mizantrop, de ce credeți că ar fi iubit femeile? Singurătatea în care a murit (căutat doar de vânătorii de interviuri și de anumite forțe politice) este finalul tipic al mizantropului. Cât privește "pactul cu comuniștii" trecutul comunisto-poststalinist al lui Paler merită să mai căutați. Dar nu în autobiografia lui, stilizată și romanțată, (a evitat permanent aceste detalii) ci în analele PMR și PCR. Veți avea surpriza să aflați că în anii de teroare roșie, în anii în care Noica și ID Sîrbu tăiau stuf, îmbrăcați în zeghe, iar V. Voiculescu zăcea în fiare "anticomumistul" Paler era membru al CC PCR și directorul cotidianului România Liberă, al doilea organ de propagandă, după "Scînteia". Interesați-vă cine a reprezentat Republica Populară Română în Eleveția, pentru extrădarea studenților patrioți din grupul lui Aurel Beldeanu? Veți avea surpriza să aflați că politrucul trimis de politruci la Berna a fost Octavian Paler. Elvețienii i-au cedat lui Paler grupul de studenți, pentru a fi judecați omenește la București. Studenții, împreună cu liderul lor Aurel Beldeanu au fost schingiuiți luni de zile în beciurile Securității, pentru a afla cât mai multe de la ei. După care au fost, omenește, împușcați. Paler a evitat cu lașitate orice referire la aceste rușinoase meandre biografice. A preferat să ne epateze cu vastele lui cunoștințe despre pictura italiană și cu "anticomunismul" său postdecembrist. Eu nu arunc cu pietre, ci cu argumente. |
6 Eduard Zalle [din public] a spus pe 16 noiembrie 2013: |
| Cu același respect, domnule Arin, nu sunt de acord cu ceea ce susțineți. Poți fi mizantrop fără să fii misogin și invers. Asta pe de o parte, pe de alta, iată câteva fragmente din arhiva Securității: Octavian Paler, născut la 2 iulie 1926 [...] se află în relații cu anumiți oameni de litere elogiați de postul de radio Europa Liberă, sprijinindu-i în acțiunile ce le întreprind cu ocazia unor ședințe ale Uniunii Scriitorilor. În ultimii ani, s-a eschivat sistematic de la publicarea unor materiale sau exprimarea adeziunii sale de omagiere a unor evenimente politice interne sau aniversări. În vara anului 1983, Octavian Paler a contactat un cetățean francez de origine română căruia i-a povestit despre greutățile pe care le întâmpină scriitori din țara noastră, despre situația economică din România, apreciată de el ca foarte grea, despre măsurile pe care, după opinia lui, le ia partidul împotriva culturii și oamenilor de litere. La întoarcerea în Franța, cetățeanul respectiv a fost căutat de Monica Lovinescu, care era la curent cu poziția de protestatar pe care o afișează Octavian Paler la ședințele de Birou ale Uniunii Scriitorilor [...] Faptul că la conducerea unor publicații și edituri sunt menținuți oameni ca Octavian Paler, George Ivașcu, Dan Hăulică și alții, care ar desfășura o subtilă activitate de subminare ideologică, constituie un serios pericol, impunându-se schimbarea lor neîntârziată, precum și dizolvarea echipelor de disidenți de la România Literară, Cartea Românească, Convorbiri literare [...] Cu privire la Octavian Paler, redactor-șef al celei de a doua publicații politice a țării, România Liberă, și-au exprimat surprinderea că este menținut în funcție din 1972, deși n-a scris niciun rând pentru partid și președintele țării, evitând sistematic asemenea subiecte, fiind, în schimb foarte interesat în laudele ce i se aduc în Europa Liberă. Așa se explică, după opinia lor, și faptul că în pagina culturală a gazetei sunt publicați aproape în exclusivitate membrii așa-zisei rezistențe: Dan Hăulică, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu, Valeriu Râpeanu și alții. Mai departe, într-o notă din 11 noiembrie 1982 Securitatea subliniază: Scriitorii grupați în jurul lui Eugen Jebeleanu și Dan Deșliu, între care Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mircea Iorgulescu și Octavian Paler, se pronunță tot mai vehement, în ultimul timp, împotriva manifestărilor de fascism și antisemitism cuprinse în conținutul unor articole publicate în revista Săptămâna[...] folosirea tot mai frecventă a cuvântului fascism în legătură cu conținutul anumitor materiale din revista Săptămâna vizează, în mod indirect, și factori tutelari, putând fi explorată împotriva politicii partidului nostru. Eu spun că este suficient. Numai bine. |
7 apostol bologa [utilizator înregistrat] a spus pe 16 noiembrie 2013: |
| D-le Zalle, vă mai amintiți ce scria Eugen Barbu în "Săptămâna", la "Judecata de apoi a poeților", iar pe pagina a doua a revistei, cum erau făcuți de cel care semna Alcibiade? No coment! |
8 Eduard Zalle [din public] a spus pe 16 noiembrie 2013: |
| Bineînțeles, domnule Bologa. Eu unul, nici nu mă ostenesc să-l bag în seamă pe C. V. Tudor. Și îmi mai amintesc și cum lătra Eugen Barbu la radio împotriva Europei Libere. Cum aș putea uita așa ceva? |
9 Mihail Arin [din public] a spus pe 16 noiembrie 2013: |
| Nu e suficient, domnule Zalle! Maria Magdalena a devenit credincioasă după ce l-a cunoscut pe Cristos. Dar toate rugăciunile nu pot anula trecutul ei de târfă. Eu vă rog să cercetați activitatea lui Paler din perioada comunismului torționar. Epoca "Chivu Stoica și cu Dej" Cea mai spurcată și cea mai sângeroasă! Atunci tăia și spânzura Paler cel Roșu. Atunci Dan Deșliu făcea spume lirice și ideologice. Ceaușescu i-a trecut în rezervă. Apăruseră alții, mai viguroși. Apoi, acuzat de Occident că e dictator (în țară lipsea orice opoziție) Ceaușescu i-a lăsat pe cei doi, pe Blandiana și pe viitorul latifundiar Dinescu să mai facă, din când în când, observații critice la adresa regimului. Dar cu măsură, și atent monitorizate. Și uite așa, pe gustul Occidentului, s-a încropit o opoziție de fațadă și în România Socialistă, supravegheată atent de comuniști și de Securitate. Extrasele Dv. din dosarele Securității sunt o dovadă în plus a monitorizării "opoziției" controlate. Adevărații opozanți, anonimi de rând, nebeneficiind de imunitatea opozanților de serviciu, au avut un destin tragic. Au murit, călcați de mașini sau înecați, pentru un simplu banc cu Leana Ceaușescu. Comuniștii nu erau atât de proști cum s-au chinuit să-i descrie epigonii lor, de la Roman la Băsescu. Apreciez tonul și conținutul comentariilor Dv. Cu aceeași stimă. |
10 Mihail Arin [din public] a spus pe 16 noiembrie 2013: |
| Domnule Bologa! Dacă te dai englez, scrie "No comment!" Domnule Zalle. Cu aceșlași respect! Nu înțeleg cum poți fi mizantrop fără a fi, implicit, misogin. Cum poate cineva urî oamenii și iubi femeile. Să înțeleg că pentru Dv. femeile nu-s oameni? |
11 daniel stanciu [din public] a spus pe 16 noiembrie 2013: |
| Mizantropul e un ins care dispretuieste sau detesta oamenii. De cele mai multe ori, e un individ dezamagit. A investit mari sperante in Om, dar n-a intalnit in viata decat niste omuleti veileitari. Prapastia intre ce ar trebui sa fie Omul si ce sunt oamenii i se pare de netrecut. De aceea, declara falimentul speciei umane si se insingureaza purtand stigmatul "humanoiditatii" sale. Mizantropul nu e preocupat de diferentele de gen. Daca femeia apartine "umanitatii", cu atat mai rau pentru ea. Dar nu resimte fata de urmasa Evei o avesiune speciala. Prin urmare, nu poate fi calificat drept misogin. Un misogin valorizeaza intotdeauna barbatul in detrimentul femeii. Femeia e un sub-om, un om diminuat comparativ cu barbatul, gandeste el. Misoginii practicanti sunt rari. De cele mai multe ori, misoginismul e o atitudine teoretica. Eminovici e un exemplu edificator. Chiar daca nu aprecia nici cat negru sub unghie calitatile intelectuale si morale ale femeii, nu ezita s-o tavaleasca in asternut. Fireste, dupa ceasul de amor, suferea o eternitate (corespondentul temporal al romanticilor pentru ora) ca a cedat ispitei. De altfel, la misoginii teoretici functioneaza fara exceptie legea compensatiei. Cu cat detesta mai intens spiritualitatea femeilor, cu atat sunt mai atrasi de carnalitatea lor... Inteleg, Paler nu se uita la televizor, de aceea e in flagranta necunostinta de cauza. Dar noi ceilalti? Nu suntem in stare sa exemplificam amorul romanesc autentic purificat de orice zgura de misoginism? Pai Bahmu cu Prigoana, Oana si Pepe, Bianca cu Victor - nu sunt cupluri de neuitat? Nu sunt astea povesti de amor pe cinste? Sunt usor triste, dar asta le da savoare, autenticitate afectiva. Daca as avea macar o tzara de talent literar, le-as imortaliza in paginile unor roman de dragoste.... Deja m-am gandit la titlu: "Iubirea ca o prigoana". Miroase putin a Marin Preda. dar nu poate fi vorba de plagiat, fiindca duhneste de la sapte poste a viata autentica, a mahala. Iz romanesc, musiu Paler. Fara nicio fandoseala misogina. |