Pe-obrazul timpului plouă cu lacrimi
Pe-obrazul timpului plouă cu lacrimi,
În subducție erup vulcanii lavă înghețată,
Mușchii faciali sunt bombardați telemetric
Din gheizere de suferință în sânge scăldată.
Nemărginirea crudă a ecoului bacteriei ascunse
În pudra timpului surd, arid, depus extremofil,
Mișună mojarele oaselor noastre, cratere sărate,
Normalizând vama bătrâneții în trup de copil.
Sunt propriul cuceritor, sunt conchistadorul,
Ascuns în bucurii, în lacrimi, în multe dureri
Și-n esența tuturor lucrurilor nu m-am dat bătut,
Haos și perfecțiune sunt pentru mine unic mister.
Îmi port șansa pe șina nopții către abstracta ziuă,
Pe fiecare față soarele-i opac în haosul blajin,
Iubita mea din inimă-ți trimit codul descifrării
Cheia sărutului botezat de Marele Destin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.