Multumire
Doamne, dintre flori,
Din valea plina
De culoare si lumina,
M-ai ales sa-ti fiu podoaba,
Sa ma porti pe brat de Tata.
M-ai cernut in sita vietii,
Bob lucios, de aur pur ;
In cuptor, mi-ai ars pacatul,
Sa fiu demn, milos si bun.
Doamne, dintre miile de pietre
Reci, de vifor inghetate,
M-ai ales, si-ai pus caldura,
De viata sa am parte.
M-ai luat din marea moarta,
Langa tine,-n barca vietii ;
Mi-ai sadit in piept, speranta,
Si lumina diminetii.
poezie de Florina Emilia Pincotan
Adăugat de Florina Emilia Pincotan
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Florina Emilia Pincotan. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi poezii despre lumină, poezii despre văi, poezii despre viscol, poezii despre tată, poezii despre moarte, poezii despre flori sau poezii despre bărci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.