Să simți
Să simți, iubito-n piept cum îmi tresare
Iubirea cea ajunsă mastodont...
De-ar bate-n ea ghiulele ca pe front
Nu m-aș cutremura atât de tare.
Nu vreau să înțelegi cumva că poate
Vreo stâncă se prăvale rostogol
În ritm de agonie si bemol
De crezi că-i ora fixă pentru moarte.
E dorul, e iubirea ce mă are
Când tu nu-ți mai faci vreme să mă iei,
Să fiu iar veșnic unicei femei
Ce mi-e așezământ de sărutare.
Iubita mea, mai las-ai tăi părinți
Să-și depene-amintiri de-un veac și-o lună
Și lor le-ai fi și mie zână bună
Și-atâta de senin un cer de sfinți!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre sărut
- poezii despre stânci
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre ritm
- poezii despre femei
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.