Dragă Emil, mă gândesc cu plăcere la clipa când ne-am cunoscut. Țin să subliniez că apari, pregnant, în conștiința mea în mod pur, detașat de timp și spațiu. Încerc să gândesc jocul pe care-l port între prietenie și admirație. Am certitudinea că te-ai împlinit, eu însă nu. Mă consolez nu cu această iluzorie formă a nemuririi gloria -, ci cu nemurirea religioasă, care punctează cimitirele cu cruci.
Petre Țuțea în scrisoare către Emil Cioran (3 martie 1991)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.