Îmi pare rău că nu sufăr de halucinații ca să înjgheb o conversație cu vocile mării, spre a uita pe oameni și femeile lor. Destinul meu de ex-amorezat într-o...
Îmi pare rău că nu sufăr de halucinații ca să înjgheb o conversație cu vocile mării, spre a uita pe oameni și femeile lor. Destinul meu de ex-amorezat într-o lume de pășiri zadarnice și repetate mă apropie mai mult ca niciodată de prostia elementelor, de clarele non-răspunsuri ale naturii.
Emil Cioran în scrisoare către Petre Țuțea (1939)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.