Cred că puțini oameni au avut șansa să li se mediteze destinul în adierile crepusculare ale Veneției. Nu mă îndoesc însă că m-am ridicat prin înțelegere la p...
Cred că puțini oameni au avut șansa să li se mediteze destinul în adierile crepusculare ale Veneției. Nu mă îndoesc însă că m-am ridicat prin înțelegere la pateticul existenței tale, în acel oraș de fericiri melancolice. Era o după-amiază de noiembrie, aerială și profundă, când am avut revelația rosturilor tale în lume, a apariției unice și de ce n-aș spune-o? a imensei tale singurătăți. Știu prea bine că nu-ți este plăcut să-ți fac cel mai mare compliment care se poate aduce unui om: singurătatea lui absolută, dar, dragă Petrică, dacă te-ar înțelege oamenii ar mai avea vreun rost prietenia noastră?
Emil Cioran în scrisoare către Petre Țuțea (25 noiembrie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.