Iubire veșnică
Ești ca o flacără albastră
Peste câmpia roditoare,
Din inima-mi, ca o măiastră
Țintești la steaua călătoare.
Ai un veșmânt de fericire,
Nu ești din carne și nici oase,
M-ai pedepsit la nemurire
Cu buzele-ți necredincioase.
Îți tremură privirea-n zare
Când te agăț de fruntea serii,
Cu-atât de multă disperare,
Mă legi cu sforile plăcerii.
Sunt sclavul tău, umil, pe veci,
Dar nu-mi trag sufletu-napoi,
Chiar peste inimă de-mi treci
Îmi ești Sentința de Apoi.
poezie de Ion Drăgoianu din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.