Din legănare

Din legănare învaţă pendulul, ne răsfaţă,
Iar tainele eterne ne însoţesc materne,
Un cântec sub morminte, materia ne minte
şi gemete şi hohote de râs nebun în clocote,
foametea morţii, multe vieţi abia născute,
noi generaţii, colţii de ghiocei, saboţii
îi calcă, Doamne, grijă să ai de orice schijă,
suntem doar lacrimile Tale, cu Tine inegale,
ne biciuieşti cu flori, cu fulgere din nori,
cu pulbere de stele faci bombe şi şrapnele,
Tu ne-ai trimis ciclopii să ne-mprumute ochii,
Destinul nostru care-i? Iubirea cât ne doare?
Nici moartea n-o întrece, eu număr nouă-zece,
Apoi mă nasc într-altul şi cuceresc înaltul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!