Ridică privirea
Sunt ploi care cad pe suflet și ard
Dulceața de blânde poeme,
Desprinsă-i speranța de chip, ca un fard,
De doruri în jertfe supreme.
Se-așează durere în cearcăne-adânci
Și inima-i grea ca o dală,
Pe cuget apasă mormane de stânci
Și ele devin catedrală,
Dar stele pe cerul iubirii mai sânt,
Din toate-i vreuna rămasă ;
Ridică privirea strivită-n pământ
Să guste lumina ce-o lasă!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (19 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.