Chemare
Timpul nu-i de-ajuns,
Corpul nu vrea-n pat,
Iar privirea goală
Stă-n tavan pătrat.
Gândul nu-i ascuns,
Iar lumina-i scuză
Printr-un păr netuns
Ș-o minte confuză.
Mă încearcă absent
Un dor-reverie,
Ce strigă strident
Din tâmpla pustie...
Visul e acum
Încercare deșartă,
Iar dorințe postum
Eu le chem... dinspre artă.
poezie de Liviu Reti (20 martie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.