N-a fost odată...
Nu pot să-ncep cu-a fost odată
Căci nu știu dac-a fost
Prințesa e o simplă fată
Într-un castel anost.
Crezut-a că al ei destin
E diferit și special
Că viața ei va curge lin
Într-un decor mai anormal..
Dar prințul care i-a promis
Și luna dintre stele
Nici în stele n-a mai scris
A dispărut în ele..
Probabil că s-a rătăcit
Sau în lumina netă
A vrut să fie mulțumit
Cu o simplă cometă.
Astăzi castelul e-ncuiat.
Ca inima din mine..
Adesea prinți-n poartă bat.
Dar eu te-aștept pe tine.
Nu știu de-ai să mai poți veni
Și de-o sa-ți fiu regină..
Nu știu dacă mă poți iubi
Și numai eu-s de vină..
Că am crezut în ce n-a fost
Că poate așa-i iubirea.
Tot ce-i urât pare frumos.
Iubind te pierzi cu firea.
poezie de Cristina Cazadoi
Adăugat de Cazadoi Ioana Cristina
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.