Cugetare

"- e raiul pământesc
În inimele care neîncetat iubesc."
L'Abbe Lamennais

De ne-ar fi fost deschisă a soartei noastre carte,
Mi-aş fi văzut într-însa prescrisă a mea parte;
Dorinţele-mi atuncea aş fi ştiut supune,
Ş-a amăgirii mele grozav-amărăciune
De loc n-aş fi cercat.
Amor şi amicie, ferice-nchipuit,-
Străin în lumea noastră.-eu n-aş fi mai gonit,
Nici n-aş fi aşteptat!

De ce sfarmi atâta, fiinţă trecătoare?
De ce goneşti nălucuri, himere pieritoare?
Dorinţe neatinse, speranţe ne-mplinite,
Din crepuscul în noapte, visări necontenite?
Această-ţi este viaţa de care te mândreşti!...
Am blestemat cu lacrimi, şi în a mea mâhnire
Un glas străin mă-ntreabă: "De ce mă tot huleşti?
Nu simţi tu fericirea? În tine n-ai iubire?
Iubeşte! Asta-i viaţa ce-o ziceţi voi cerească;
Amorul şi speranţa e viaţa îngerească;
Iubiţi şi sunteţi angeli-e raiul pământesc
În inimile care neîncetat iubesc!"

D-atunci eu simţ căldura în sânu-mi palpitând,
Speranţa văz d-atuncea neîncetat râzând.

poezie clasică de Cezar Bolliac (septembrie 1842)
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Votează! | Copiază!