Pământesc
Dacă aș fi fost sortit
Să stau întins în poala zeilor,
Aș fi fost hrănit de o doică divină
Cu laptele sfânt al norilor.
Aș fi fost zeul refluxului sau grădinii,
Strajă mormintelor sau porumbului,
Dar eu sunt un om și nu am nevoie de nemurire:
O soartă divină m-ar înspăimânta.
Sunt fericit că nimeni nu mi-a încremenit buzele într-un surâs,
Departe de sarea și veninul pământului.
Deci pleacă, vioară a Olimpului,
Nu am nevoie de cântecul tău.
poezie de Arseny Tarkovsky, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Arseny Tarkovsky. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vioară
- poezii despre spaimă
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- poezii despre lactate
- poezii despre fericire
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.