Destăinuire în noapte

Bântuit sunt părinte, e noapte-n cetate,
Mi-e suflet castel de griji şi păcate,
Şi plouă tristeţea pe lungi promenade
Dar din sclavul popor nu mai ia nimeni parte.

E calm, totul doarme. În solitara Cetate
Oroarea prăbuşe bătrâne iatace
Bântuit sunt părinte, e noapte-n cetate;
Mi-e suflet castel de griji şi păcate.

Şi parcul stă-n iarnă; sub crivăţ tenace
Diavol dă raită şi Spaima îmi tace.
Voi, Nebuni!... Suicidul ascute pumnale!
Şi vrea să se-anine de crengile-nalte
..................................................................

Te roagă părinte, e noapte-n cetate!...

rondel de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Votează! | Copiază!