Facere
Munte: negru, mut și înzăpezit.
Roșul codrului înfierbântă alaiul lui Wotan;
O, luciul mlaștinii oglindește vânatul.
Alinarea maicii; sub desișul negru de brazi
Se desprinde mâna ce dezmiardă,
Atunci când se stinge sunetul rece al lunii.
O, nașterea omului. Murmurul candelei
Strălucirea sinilie a stâncilor;
Suspinul zărit pe chipul îngăduitor al îngerului.
Albă dezmeticire în odaia cu igrasie
Cealaltă lume
Strălucitorii ochi ai moșneagului împietrit.
Mâhnire, țipătul facerii. Cu aripa neagră
Atinge virila tâmplă a nopții
Zăpada, norul său de purpură coboară tiptil.
poezie de Georg Trakl (18 februarie 2016), traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.