Vikingii
E ceață, frig, o noapte întunecată,
Vikingi corăbii vin din depărtări
Fără de glas rămân, a lor armată,
S-apropie silențios din depărtări.
În răcnete, spre țărm ei năvălesc,
Mânați de al lor spirit aventurier
Nu au in ei nimic volintiresc,
Iar eu mă văd în lanțuri, prizonier.
Dintr-o dată apare, în galop nebun,
Iubitu-mi cal, bilet spre libertate,
Până în zori gonit-am, ca din tun,
Să dau de veste celor din cetate!
Ai mei ostași, în luptă îi îndemn,
Victoria-i a noastră, când înving,
Pe sabia cea dragă, fac un semn,
Când cade înc-un luptător viking!
poezie de Alex Dospian (februarie 2016)
Adăugat de Alex Dospian
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi poezii despre armată, poezii despre întuneric, poezii despre victorie, poezii despre noapte, poezii despre nebunie, poezii despre marină sau poezii despre libertate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.