Metrou

1

Un pic zgribulit,

stau în vagonul metroului, privind o femeie care citeşte.
Rărindu-mi respiraţia pentru a intra în acelaşi ritm cu a ei,
călătorim împreună sub pământ.

2

Un om în costum business, de vârsta mea,

cu părul sur, îşi tot tastează, îngrămădit asupra lui,
telefonul Blackberry, având
un ziar pe genunchi, capul aplecat înr-un soi de rugăciune:
frate, ar trebui să plângem? Să râdem?

3

O femeie doarme lângă mine. Ce noroc

să vezi singurătatea
odihnindu-se.

4

"Vine atât de repede,"

Spune bătrâna din faţa mea,
adresându-se nimănui în particular:

dă din cap în deplin acord cu ea însăşi –
şi, strict vorbind,
cine o poate contrazice?

poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!