Imperfecţiunea mea perfectă!

De am vrut sa plec, tu m-ai oprit,
oleacă n-ai zăbovit,
în a şterge cu burete
trecutul meu plin de regrete;
cununa mea plină de spini,
transformat-o-ai în trandafiri;
noaptea nu s-a mai arătat,
de când tu strajă mi-ai stat.
pe a mea tristă câmpie,
crescut-au flori de iasomie,
curcubeie întortocheate,
lumi noi, perfect creionate,
în mii şi mii de culori,
cu mii şi mii de flori,
într-o imperfecţiune perfectă,
dintr-o lume defectă.

poezie de Adriana Monica Burtea (30 ianuarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Votează! | Copiază!