Lupoi (ridică receptorul): Alo, da... (Ia poziția de drepți). Să trăți tovarășul colonel! Sigur că da! (Satisfăcut). Avem declarația! A recunoscut... În scri...
Lupoi (ridică receptorul): Alo, da... (Ia poziția de drepți). Să trăți tovarășul colonel! Sigur că da! (Satisfăcut). Avem declarația! A recunoscut... În scris, tovarășe colonel... Și a semnat. A pus și data...(Pauză). Cum arată Poetul?... Mizerabil, ca orice trădător! E pe-o mână cu îngerii... Imaginați-vă! Ne-a cerut un preot... (Pauză). I-am spus că nu avem... Deși e plin de popi la subsol! În schimb, îi putem oferi, ieftin, un avocat bun... (Râde vulgar). Dacă-i dăm un avocat bun, nici popă nu-i mai trebuie... Da, da... Singurul mod de a-l ține în viață este arestul preventiv. Aici, la noi, beneficiază de tot confortul... E protejat de lege... (Pauză). Poftim? Să venim iar la dumneavoastă? Mai sus? (Mirat.) La tovarășul general!? (Oftează). Am înțeles, să trăiți... (Pune receptorul în furcă, foarte afectat). Sublocotenent Vulpescu! Ia-ți hârtiile și la drum... Ne așteaptă conducerea...
replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.