Îmi esti nevroză
Pedeapsa mea va fi uitarea,ingenuncheat ti-o pregatesc,
Va fi suprema mea jignire,fata de tine,adorato,
Silit sa imi retrag iubirea ce zi de zi ti-am acordat-o,
Iti voi plati si aroganta si tot capriciul tau prostesc.
Ma pregatesc de lupta surda ,ce eu cu mine o voi da,
Nu pot sa ma comport cu tine,de parca nu ai nici o vina,
Cand tu te joci de-a viata noastra si-o calci in talpi ca o straina,
Cel mai cumplit o sa te doara,cand va veni uitarea mea.
Cu capu-n pumni,croiesc proiecte si uit instantaneu proiecte,
Ma otraveste amintirea si mor cu fiecare doza,
Acum,probabil,despartirea iti pare o paranteza roza
Si toate-aceste insistente,tu le califici ca abjecte.
Eu dau porunca mintii mele,sa uite-aceste subiecte,
Dar,vai,tu-mi esti zidita-n creier,neiertator ca o nevroza.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de IngridM

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre uitare
- poezii despre trandafiri
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- poezii despre creier
- poezii despre capricii
- poezii despre amintiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.