Zâmbetul tău mărginea timpul și acel infinit de trăiri tăinute într-o fărâmă de suflet. Era în privirea ta emoția vibrantă a unui murmur suav și mireasma răs...
Zâmbetul tău mărginea timpul și acel infinit de trăiri tăinute într-o fărâmă de suflet. Era în privirea ta emoția vibrantă a unui murmur suav și mireasma răsăriturilor înghițite de vâltoarea adâncurilor nesfârșite. Atingerea ta era uneori blândă și amintea de căldura colindelor uitate în gândurile copilăriei. Alteori mocnea în inimă focul dorințelor ca o zi toridă de vară. Purtai in buzunarul cu vise primăvara vieții și nostalgia unui peisaj de toamnă târzie. Era în sufletul tău un amestec din anotimpul șoaptelor nerostite. Tu erai lumea mea...
Andreea Palasescu (1 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.