Cântecul lui Fortunio
Voi credeți că de fata dragă
Pot să vorbesc.
Nici pentru-o-mpărăție-ntreagă
N-am s-o numesc.
De vreți, cântăm pe rând, ori droaie
La un stacan,
Că o ador și că-i bălaie
Ca grâu-n lan.
Fac orice i se năzărește
Și-o porunci.
Și viața mea, dac-o râvnește
I-o pot jertfi.
Durerea care ne-o stârnește
Un dor respins,
Întregul suflet ca-ntr-un clește
Mi l-a cuprins.
Prea dragă mi-e, să spun în lume
Ce îndrăgesc,
De dragu-i pot să mor, dar nume
Eu nu rostesc.
poezie de Alfred de Musset din Din poezia de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.