încape
răgazul dintre morțile mele, atât este viața
nu am găsit nimic aici
doar iubirea
în rest, mă strecor printre erori repetate
dând de furcă Iertării prea mult
de n-aș fi prins în vibrații, lumini
muzică-arhetip, ecou rotunjind pulsul
aș fi rămas în contemplare fix și tâmp
așteptând într-o stație pe unde
nu va mai trece niciodată diligența, nici drumeți, nici păsări
numai ierbi crescute răsturnat, aspre și amare
răgazul dintre morțile mele mă găsește
mestecându-mi inima
salivă sidefie ți urme de dinți încleștați
adânc
impulsuri aproximative
o așez înapoi în cutia ei
acum
încape
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.