Te naști și mori dormind
Te naști și mori dormind,
O singură viață de trezie,
De dragoste, de sete și de foame,
Numai cuvintele ne pot trezi,
Sunt hrana treziei noastre,
Ca și privirea, ce mult grăiește privirea,
Dar nu dormi.
Pot fi un om, un pom sau o pădure,
De-am fi ca norii iuți lunecători,
Nici graiul n-ar mai fi povară,
Dar am putea atunci iubi?
Și pietre de am fi, la ce folos?
Când eu sunt viu și tu ești vie,
E seară, cineva ne cheamă,
Nu vom pleca, mai sunt flori de cules,
Tu, singură n-ai să alergi în noapte,
știm drumul, noi ne sărutăm
și iar ne sărutăm o veșnicie.
poezie de Boris Maria Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Boris Maria Mehr. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.