Frică-mi e de casa care nu-i a mea
frică-mi e de casa care nu-i a mea
să nu vină noaptea elfii și s-o prade
să se umfle în pene, ce bine le-ar șade
să cânte cu șatra seara cocardea;
și-o admir ca pe o muză
cu frizura ei modernă
că dintr-odată mi se pare ternă
semănând cu o meduză;
frică-mi e de casa asta dintr-odată
pe care-am iubit-o cum iubești o fată
înaltă și zveltă, și cu ochii dulci
pe care-o visezi când mergi să te culci
dar n-a fost să fie și nici nu va fi
să-mi aducă zorii zvon de ciocârlii
la fereastra mea de lemn
pentru tainic un îndemn
că nu mai departe, mâine la amiază
într-o stare trează
voi da ochii cu o piază
cum mi-ar da soarta un semn
musca și căciula, la prea multă vorbă
când e vorba de o ciorbă
dacă nimeni nu mă întreabă,
mai bine să-mi văd de treabă!
poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.