Tăcerea trebuie auzită
Eu sunt războinicul tăcut,
Armura grea mi-e sfâșiată,
În templul dragostei pierdut,
Eu caut dragostea curată.
Tăcerea trebuie auzită...
Cum curge-ncet, încet în jur,
În umbră pare înțepenită,
Naivă pânză-n clar-obscur.
Cuvinte fără sens se zbat,
Alene-n vânt ca niște crini,
Eu mă târăsc grăbit spre pat,
Cu sănii tăi să mă alini.
Tăcerea trebuie auzită...
Chiar dacă ea îți face rău,
Șoptind mereu neliniștită,
Tu mă transformi într-un ecou.
Îmbobocesc acum pe pulpa
Prea grațiosului picior...
Spun pentru mine "mea culpa",
Când ne unim în dormitor.
Tăcerea trebuie auzită...
În suflet, ochii mei sunt triști,
Când inima cumplit rănită
Nu știe dacă mai exiști.
........................
P. S.
je t'aime till my dying day
poezie de Dumitru-Cristian Ștefănescu (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ștefănescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre iubire
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tristețe
- poezii despre săniuș
- poezii despre suflet
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.