Aș putea
Aș putea să scriu poeme,
Cu buzele pe gâtul tău,
Și pe trupul care geme,
Aș fi veșnicul ecou.
Aș putea să-ți dărui norii,
Chiar și luna de pe cer,
Parfumul gingaș al florii,
Ce o port eu la rever.
Aș putea să fiu... lumina
Și poetic să te-ncânt,
Luând asupra-mi toată vina,
Cu genunchiul în pământ.
Aș putea să fiu... Paris
Tu să fi Elena mea...
Și atunci îți spun precis,
Troia sigur n-ar cădea.
Aș pieri pe baricadă
Și cu pieptul spre dușman,
A aheilor armadă...
Aș distruge-o într-un an.
Dacă ai pieri din mine,
Cu-n sărut te-aș învia,
Tu, iubire, știi prea bine,
Viața ta... e viața mea.
poezie de Dumitru-Cristian Ștefănescu (7 mai 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ștefănescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.