Cearceafuri albe
în dragoste, eu sunt direct,
duc sânul stâng, alint cu gura,
din sânul drept, îmbucătura,
mi-o dăruiesc, când te aștept.
cearceafuri albe, mototol,
deznod dantele, parfumate,
le duc la nas, sunt încântate,
ascunse încet, de trupul gol.
un pântec moale, valea creață,
eu mă afund, cald toropit,
în al tău trup, de negăsit,
pierdut etern, în dimineață.
ascunzi naiv, crude dileme,
zaci răsturnată, între perne,
și eu ating, trup ce-mi așterne,
în vers ciudat, ramuri poeme.
poezie de Dumitru-Cristian Ștefănescu din Poezii sub semnul Gemenilor (25 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ștefănescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre văi
- poezii despre versuri
- poezii despre naivitate
- poezii despre iubire
- poezii despre gură
- poezii despre dimineață
- poezii despre crengi
- poezii despre cadouri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.