Nu dispera
Căderea
nu-i dată spre moarte
ci iar
să te ridici
o fugă să fii
până la ape
norii
ne mai țin de mână uneori
și timpul
ne sapă privirea
înscriindu-ne-n floarea de zi
pe măgura
ochilor
când nu înțelgi nimic
nu dispera
nu te da în lături
înțelesul
caută-l mai profund
și fă-te tu însuți
înțeles
întunerecu-i
doar lipsa luminii
iar moartea
e lipsa vieții
după viață
adevărul
să-ți fie cărare
și dar
și izvor
trăiește lumina
și Adevăru-l
absoarbe
tu însuți
fii o lumină-n
Adevăr
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.