* * *
Îngenuncheat de toamnă...
De-atâta toamnă, vor suspina izvoare
Iar eu te voi chema la nesfârșit,
În lumea unde totul s-a oprit
Și din iubire, uneori, se moare.
Te-așez pe tâmplă și te-așez pe frunte
De-atâta toamnă simțurile-mi scad,
Dar te iubesc și pentru tine ard
Sunt torță vie într-un pustiu de munte.
Și totuși, dacă plouă și e frig
Și ochii mei sunt râuri înghețate,
Am dreptul meu să te zidesc în toate
Și-ngenuncheat de toamnă, să te strig.
poezie de Adrian Abrudan (2014)
Adăugat de Adrian Abrudan
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Abrudan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre toamnă
- poezii despre râuri
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre munți
- poezii despre moarte
- poezii despre gheață
- poezii despre declarații de dragoste
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.