Nu ne mărturisim altcuiva mâhnirile decât ca să-l facem să sufere, ca să le ia asupra lui.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
1 daniel stanciu [din public] a spus pe 18 februarie 2016: |
| Intr-un text Cioran se cramponeaza de suferinta, in altul se descotoroseste de ea. Parca ar o mandra dintr-un poem eminescian care "mai nu vrea, mai se lasa". Mi-l inchipui in pantalonasi cu bretele pe o pajiste cu floricele inmiresmate cu o panseluta in manutza stanga, cu dreapta dezbracand-o de rochita de petale (copilul e un pervers polimorf ne avertiza Freud) gandurind hamletian : "Sa sufar, sa nu sufar" |
2 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 19 februarie 2016: |
| No, șezi binișor, moncher! Nu te teme și nu te-ngrija! S'il vous plaît, mărturisește-te! "Parol d'onor moncher ... Mărturisește-te fără zel concesiv, cât te ține mărturisitul, mâhnitule! Nu sufăr, suferindule, dacă asta țintești! Că n-am nicio haznă să te iau asupra mea! Îmi ajung mie însămi, fără neajunsul de a te fi născut, domnia ta! |