Îți mângâi chipul, pielea parfumată și mâinile puternice. Vibrația zâmbetelor tale ademenitoare trezește în mine ecoul surd al dorințelor. Aparțin gândurilor...
Îți mângâi chipul, pielea parfumată și mâinile puternice. Vibrația zâmbetelor tale ademenitoare trezește în mine ecoul surd al dorințelor. Aparțin gândurilor tainice și orice formă de împotrivire se dovedește a fi inutilă. Pașii grei străbat potecile sufletului meu pe același drum străveziu, îmbrăcat în frunze ruginii și eu te aștept, dezgolită de furtunile interzise ale depărtării. Vreau să fiu a ta, să închid porțile supunerii acceptate, înlocuind-o cu aceea concepție de posesie irezistibilă. Cu mâinile goale, lipsindu-mă de bogății efemere, găsesc necesar să-ți demonstrez iubirea printr-o abnegație totală. Fără regrete, rețineri sau puditate. Doar noi doi, acele suflete călătoare, ce s-au oprit să se odihnească la marginea unui apus de toamnă...
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.