Glossă trecerii unei vieți
Se-aud clopote bătând ca un suflet... Noaptea strânge
Într-un pumn mereu plăpând gândul celui care plânge.
Timpul strigă-n depărtări și se strânge în clepsidră,
Praful se așterne iar cu secundele-n firidă.
Lin, ceasornicul, bătrân toarce caierul tăcerii...
O bătrână plânge-n prag și așteaptă-n faptul serii
De-o zări din depărtări îngerul... E dus de-o viață...
În a vremii închisori, singură-i. Ce tristă casă!
Se-aud clopote bătând ca un suflet... Noaptea strânge
Parcă-n brațe prunc flămând care tremură și plânge.
Pribegie, teamă, dor, plâns și lacrimă amară...
Traiul nu i-a fost ușor! Mâncau pâine de secară.
Vântul aspru-i biciuia. Focu-n vatră se stinsese
Și picioru-i sângera. Haina-n coate se rupsese...
Cu migală a cules și-a trăit din mila lumii.
Totul are-n lume sens... Chiar și furia furtunii.
Într-un pumn mereu plăpând gândul celui care plânge
Și adoarme nemâncat, visul steag și imn ajunge.
Ruga sufletului său este mir, catapeteasmă,
E lumină și-adevăr, stea din mantia cerească.
Mănăstire și-a zidit din durere și din rugă,
La dureri s-a închinat ochiul său să nu mmai plângă.
Spaima nopților târzii, teama și singurătatea
Răsărită-n nopți cu ger, răsplătită-i cu dreptatea.
Timpul strigă-n depărtări și se scurge în clepsidră,
Trec spre sângerânde zări pașii risipiți în tindă.
Mama-ntinde brațul stâng. Brațul drept, ca o câmpie,
Lin alunecă spre ea ca un fulg de păpădie.
Tata, parcă lăcrimând, brațul drept sfios întinde...
Cu îndemnul părintesc, pruncu-n brațe și-l cuprinde.
Îngenunchi în rugi și-n vis! Plângi pentru părinți, copile!
Și bătrân când ai să fii, dă-le-un strop de fericire.
Praful se așterne iar cu secundele-n firidă...
Dacă ar mai fi o zi, mama pruncul să-și cuprindă
În a cețurilor văi, în privirea lăcrimândă,
Suferința ar putea în adânc să și-o ascundă.
Tâmplele-au albit de mult, în broboadă și le-ascunde.
Chipu-i are brazde-adânci, genele-s de lacrimi ude.
A uitat mai deunăzi să-și îmbrace fota, ia,
Fiindcă fata ei purta sfântul nume de Maria.
Lin, ceasornicul bătrân toarce caierul tăcerii...
Bate-n poartă cineva. Cin' să fie-n faptul serii?!
Tare-i frig... Și a plouat... Ori sunt lacrimi prinse-n barbă?!
"Biata mea măicuță, plângi?!" fiica mama și-o întreabă.
"Mamă, m-am întors și eu. Ion ăl mic... Acum sunt mare.
Să mă ierte Dumnezeu, mult am stat în depărtare!"
Tace... -n gol parcă privește. Ce e asta?! Vis e oare?!
Dumnezeu mi-a ascultat ruga-mi cutremurătoare?!
O bătrână plânge-n prag și așteaptă-n faptul serii...
"Vezi, băiatul meu cel drag, înfloriți de-odată-s merii!
Vezi fetița mea? Acum, lacătul cel ruginit
Când să-l pui să-nchizi portița, îți urează bun venit!
Dragii mei copii, văd bine, ceasul morții se grăbește!"
Spune mama printre lacrimi și copiii și-i privește.
N-am fost nimănui povară, sufletul mi-e obosit,
Mama cea de altă dată mult prea mult a-mbătrânit.
De-o zări din depărtări îngerul... E dus de-o viață!
Vremuri aspre cu ninsori și furtuni... Aceiași casă,
Vă așteaptă ca un Sfinx truditor și de povară...
Prinsă-n ea, același vis cată iarăși să răsară.
Ploi și clopote pe rând au bătut... Ea, în tăcere,
Vă așteaptă să veniți să-i lăsați o mângâiere.
Vă așteaptă, dragii mei, toate darurile sfinte
Ce-au rămas - un talisman -, spre aducerile-aminte.
În a vremii închisori, singură-i. Ce tristă casă!
Oh! Trecut-au sărbător... Nimeni n-a mai stat la masă.
Ceasu-n loc de s-ar opri, să vă pot păstra, copile!
Însă timpul nu stă-n loc, este fără de oprire.
Doar un vis mai are mama... Așezați-vă! Mă rog,
Cât mai repede la tatăl vostru, maică, să mă-ntorc.
Voi rămâneți cu-mpăcare și uniți în orice ceas,
Este singura dorință, mamă, care mi-a rămas.
În a vremii închisori singură-i. Ce tristă casă!
De-o zări din depărtări îngerul... Căci de o viață
O bătrână plânge-n prag și așteaptă-n faptul serii.
Lin, ceasornicul bătrân toarce caierul tăcerii.
Praful se așterne iar cu secundele-n firidă,
Timpul strigă-n depărtări și se scurge în clepsidră.
Într-un pumn mereu plăpând gândul celui care plânge...
Se-aud clopote bătând ca un suflet... Noaptea strânge...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.