Și fericiți vorbeam despre nimic
Tu, frunza ta, din păr... de orhidee,
Ca un pârâu cuprins între izvoare,
Mă săgetai cu gândul de femeie
Prin lanuri de iubiri, nemuritoare,
Privirile din ochi... tăiau cărare
Peste destinul prea timid din fire,
Și tu și eu... cu-aceeași alinare
Voiam să stingem setea de iubire.
Prin suflete, ca două uși, deschise,
Plimbam tăceri, tăcerea să se rupă,
Sorbind din gândul năpădit de vise,
Gustul iubirii... revărsat în cupă.
Din vorbe fără sens, creșteam altare,
Punând iubirii, hrană... pic cu pic
Sub învelișul ei plăpând, de floare...
Și fericiți, vorbeam despre nimic.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.