Cina cu împăratul
El, împăratul slovei
cu litere de aur întinse dinainte
castelul lui miroase a ceară
topită de cu seară din cuvinte.
Eu cheia cetății atărnată la gât
Pășesc pe covorul de stânci
Port pe umeri lebăda visând
În ochi ape adânci
Și timpului caiele ruginite
Îi scoate potcovarul din copite.
Iau cina cu împăratul
În cupele de aur spumegă cuvinte
Șoptite servitoarei cu o seară înainte
În miezul pâinii înveliți cu aluatul
Frământat de mâini de sfinți
Își fac culcușul bunii lui părinți
Și păcătoșii fierți în sânge de balaur
Își fac culcuș în porumbei cu cioc de aur
Și instrumentele de ceară cântă în surdină
Și fluturi unși cu naftalină
Dansează sub rochița mea de mătase fină.
Domniță peste timpuri rătăcite
Iau cina cu împăratul slovelor poleite
Vorbelor nerostite, el râde, eu plâng
Se naște secunda în gând
Și moare în oglinda cuvintelor topite.
poezie de Gabriela Ana Balan din Împăratul de ceară (2012)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre râs
- poezii despre cuvinte
- poezii despre sânge
- poezii despre stânci
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre secunde
- poezii despre seară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.