Luna
la ultima întâmplare a nopții, cu luna
ne-am zămislit iubirea
amândoi sub cearceaful cerului
am fost fericirea
trupul tău, încă este frigul încordării
pielea ta, albă, goală, a rămas ca un petec
pe pântecul lunii
în depărtare soarele este marginea pământului
alungă-ncet, întunericul
rămâi așa
să privesc ochii tăi imenși
m-am citit atunci în ei, pentru todeauna
poezie de Viorel Muha (august 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre întuneric
- poezii despre încordare
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre fericire
- poezii despre alb
- poezii despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.