Medalion
Nu știu de câte mii de ani nu am dormit
Împrumută-mi un somn
Îți dau în schimb un vis tinere domn
Și astăzi rătăcim prin veacuri
Prin târguri vechi căutăm leacuri
Și singura iubire a ta
Sunt eu și nu mă poți visa
Ne salutăm prin trenuri, în temple, în avion
Purtăm iubirea ca medalion
Pe suflet, coapse, pleoapă - departe
Pe cine ții în brațe când mă strigi? visez
Că ochii mei, nu pe ai ei îi vezi
Zbor spre iubirea de dincolo de moarte
împrumută-mi o aripă, a mea e rănită
îți dau în schimb un ciob de megaclipă
poezie de Gabriela Ana Balan din Labirintul de cristal (2014)
Adăugat de Gabriela Ana Balan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre iubire
- poezii despre trenuri
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre schimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.