De ce ne ferim de clone?
Virușii au mai multă memorie decât a noastră.
Revin când nu te aștepți.
Stai la fereastră și te trezești clonă.
Feriți-vă de proști pe la porți.
Prostul intră și pe fereastră.
Se pricepe la tehnică.
Tehnica este semnul Apocalipsei,
Adevăr grăiesc. O clonă, dulce clonă,
Valsăm în eprubetă, apoi în libertate,
Că de aia am murit pe Lahovary.
Ea nu cunoaște timpul, schimbul și ritmul.
Doar vidul și individul.
Lichelele stau pe rămurele.
O clonă se numea Pruna,
dar semăna cu o balenă albă.
La trei ani era în Academie,
Se juca în cușca bulldogului.
Garda și căpcăunul, zbiera portarul,
Amețit de limonada cu metilol.
Au apărut câini-găini, criminali- autori de thrillere,
Titanicul nu a existat, tetanosul a revenit cu forțe noi,
Neras, nervos, nerodnic, căpitanul
Sta la soare, coborau parașute cu muște ucise
În mari conflagrații, finis coronat hocus-pocus.
Unu plus unu fac unu, este prima lege a clonologiei.
Cobora în Infern un necunoscut, stai, strigă diavolul de serviciu.
Legitimație ioc. La sânga-mprejur, strigă diavolul.
Era o clonă, făcu la dreapta, simetric.
Doamne, de ce nu am o clonă, mă simt atât de singur.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.