Te-am lăsat
Te-am lăsat să te-adapi
Din sângele meu,
Miel cu sutană de viperă...
Mă cocoțez pe liane
De lacrimi,
Peste leșuri de patimi,
În oceane de suferință.
Pleaoapa tresaltă
Ascunsă în plâns...
Altar suferinței lumești
Îngenunchez, mă așez,
Deseori mă ascund...
Tu mă vezi, mă trădezi, mă gonești.
Mă iubești!
Tu ești jarul din iad,
Dar și înger de foc,
Tu ești drum, ești blestem
Și chemare...
Deseori eu mă-ntreb,
Dacă sunt, ce pot fi?!
Și-ntrebarea aceasta mă doare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suferință
- poezii despre îngeri
- poezii despre șerpi
- poezii despre trădare
- poezii despre sânge
- poezii despre plâns
- poezii despre oi
- poezii despre ocean
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.