Abia acum
Rănit la piept de crivățul câinesc,
Ce-mi bandajează rănile cu luna,
Abia acum încep să te iubesc
Când simt că te-am pierdut pe totdeauna.
Și rănile mereu mă vor durea,
Slăvind întîmpinarea ta târzie
Și-abia acum îți spun "iubita mea",
Când nici nu-ți știu adresa spre a-ți scrie.
Deodată, apa lumii te-a-nghițit,
Deodată am rămas rănit de crivăț,
Gesticulând spre minus infinit
Și construind delicte împotrivă-ți
Atunci când totul se-ntâmpla firesc
Ne-mpotriveam ca soarele și luna,
Și-abia acum încep să te iubesc
Când simt că te-am pierdut pe totdeauna.
Deodată ce spun eu și ce spui tu
Sunt două înghețate limbi străine
Și la hotarul dintre da și nu
Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan

Votează! | Copiază!