Tu..., pământ al meu
prin timp impus de întorceri
franjuri de lumină
țesătură să înveșmânte
chipul tău, am îmbrăcat.
am urcat stingând stele
flacără unică creând
argintul lunii
salbă în pumnul tău punând.
nori am adunat
așternut pentru tine
strigând, răsucind ploaie
fântâni construind, sete potolind.
vânturi am legat
legănând păsările cerului
columnă în masa de tăcere
am durat.
capete de lumi îndepărtate
pod pentru tine construind
adâncuri de ape scormonind
stele pentru tine lucind.
în mine am coborât, căutând
lucitor metal, podoaba maiestoasă
codrii străbătând și găsind
floare în poiană dormind.
munți am spart
văgauni pline de cânt
eu viață dând în trecut
istorie am făcut.
izvoare cristaline, în râuri
cascadă pentru tine am pus
în inimă pentru tine
al meu... pământ.
poezie de Viorel Muha (1997)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.